De ce-mi place să-mi complic viaţa?

Sunt o persoană complexă.
Am auzit că este benefic să-ţi complici viaţa deoarece aşa simţi că trăieşti.Oare este aşa?
Nu ştiu.
Pentru mine,în momentul de faţă,cel mai mult contează dragostea.Din ea am avut multe învăţat.M-a schimbat pe mine ca persoană.Practic..m-a maturizat.
Nu ştiu pe cine interesează toate aceste lucruri,dar nu cred că există persoană pe planeta asta(că pe celelalte nu ştiu cum stă treaba) care să nu se fi schimbat din cauza iubirii.Totuşi iubirea m-a făcut să fiu schimbătoare.Să fiu surprinzătoare,poate tocmai pe dos de cum trebuia să fiu,aşa cum face şi ea.Să schimb situaţia,în rău deobicei,numai de dragul de a observa anumite reacţii.
Deja devine ciudat.Dar nu este.Chiar deloc.
Sunt o exploratoare a ascunzişurilor propriei persoane...şi mă afund în abisul personalităţii mele tot mai complicate.Da,complicat!Despre asta este vorba.Vreau să mă înţeleg.Acolo la mine în minte se duce o luptă continua.Există un psihopat masochist,complicator de vieţi,care strigă în continuu la responsabila din mine: "Nu!nu aşa se face!Ce are dacă faci pe dos?".E adevărat că am avut de câştigat în unele situaţii.Dar atunci când acel mic psihopat se mai înhaită şi cu alţi tovarăşi ca orgoliul,ranchiuna sau invidia nu prea iese ceva bun.
Şi totuşi...dacă acel psihopat se numeşte pasiune?Asta ar însemna că sunt o persoană pasionată.
Cine să mă mai înţeleagă dacă eu nu o fac?Sunt multe de zis.Mereu vor fi.Dar eu o să continui să iubesc...şi desigur..să-mi complic viaţa.Poate aşa o să fie mai interesantă.