Hmmm...

Din nou.

Din nou mă aflu în fața unei mari foi albe.De ce?


Pentru că vreau să mă descarc și pentru că vreau să spun tot ce am pe suflet...

Am simțit ceva frumos aseară.Ceva ce nu simți prea des.Adică dragoste și protecție.Acele brațe puternice care te pot mângâia ușor,dar și care te pot proteja.Ceva sublim.Ceva de care să ți se facă dor.

M-am reîndrăgostit.

Și cum să nu te îndrăgostești de un parfum inconfundabil.Și de sclipirea ochilor lui când îți vede corpul unduindu-se cu o mișcare senzuală.Dar mai ales de pielea fină ce o lași să se atingă de a ta.De buzele lipicioase la un sărut pasional de al tău.

Dar deobicei mereu trebuie să existe un motiv să fii supărat.Să ți se pară viața de tot căcatul.

Din păcate.

Vreau să fiu fericită.Să stau cu el până la adânci bătrâneți.Undeva departe.FOOOARTE departe.Mi-e dor să fiu liberă.Vreau să fiu cu el și atât,fără nimeni altcineva.Ca să știu că va fi pentru totdeauna lângă mine.Să nu-mi fie inima goală și să nu mă mai simt tristă,singură.

Îl iubesc enorm.

Oare știe el asta?

Oare interesează pe cineva asta?

Oare o să dureze mai mult de 3 ani și o zi?